Autor: Echipa Medicală Di'Art Clinic - peste 15 ani de experiență
Hiperhidroza axilară este o formă de hiperhidroză caracterizată prin transpirație excesivă la nivelul axilelor, care apare independent de temperatură sau de efortul fizic. Deși transpirația este un proces normal implicat în termoreglare, în anumite situații activitatea glandelor sudoripare devine exagerată și determină transpiratia excesiva.
Pentru persoanele care se confruntă cu transpiratie excesiva, problema nu este doar una estetică. Transpirația axilară abundentă poate afecta confortul zilnic, relațiile sociale și chiar calitatii vietii pacientului. În unele cazuri, umezeala constantă la nivelul axilelor poate favoriza iritații sau infecții cutanate.
Înțelegerea cauzelor și a mecanismului hiperhidrozei este importantă pentru stabilirea unui plan de tratament corect. În prezent există mai multe metode de tratament, inclusiv tratamentul cu toxina botulinica, care poate reduce temporar activitatea glandelor sudoripare.

Hiperhidroza reprezintă o afecțiune în care apare transpirație excesivă din cauza activității exagerate a glandelor sudoripare. În mod normal, aceste glande sudoripare produc transpirație pentru a menține temperatura corpului stabilă.
Procesul este controlat de sistemul nervos, care stimulează secreția de transpirație atunci când organismul trebuie să elimine căldura. În hiperhidroză, acest mecanism devine hiperactiv și determină transpirația în exces chiar și în absența unui stimul termic.
Zona axilelor este una dintre regiunile corpului unde există o concentrație mare de glande sudoripare, motiv pentru care transpirația axilară este frecvent întâlnită.
Transpirația excesivă este considerată problematică atunci când:
În aceste situații, transpirația excesivă a axilelor poate deveni un simptom al hiperhidrozei și necesită evaluare medicală.
În majoritatea cazurilor, hiperhidroza axilară este o formă de hiperhidroza primara. Aceasta apare fără o cauză medicală identificabilă și este legată de activarea exagerată a glandelor sudoripare de către sistemul nervos.
Caracteristicile acestei forme includ:
În unele cazuri, hiperhidroza primară poate fi asociată și cu hiperhidroza palmară sau hiperhidroza plantară.
În alte situații, hiperhidroza secundară apare ca rezultat al altor afecțiuni. În acest caz, transpirația în exces reprezintă un simptom al unei probleme medicale.
Printre cauzele posibile se numără:
În aceste situații, tratamentul hiperhidrozei presupune în primul rând tratarea cauzei de bază.
În hiperhidroză, activitatea glandelor sudoripare este exagerată, ceea ce determină o secreția de transpirație mai mare decât necesarul normal pentru termoreglare. Acest mecanism este controlat de sistemul nervos, care poate stimula excesiv glandele sudoripare în anumite situații.
Mai mulți factori de risc pot contribui la apariția sau agravarea transpirației excesive la nivelul axilelor:
Acești factori pot determina episoade repetate de transpirație în exces în zona axilară.
În mod normal, glandele sudoripare secretă transpirație pentru a menține temperatura corporală constantă. În hiperhidroza axilară, semnalul transmis către aceste glande este amplificat, ceea ce duce la transpirație excesivă chiar și în condiții de temperatură normală.
Această activitate exagerată poate determina iritații locale sau infecții cutanate, mai ales atunci când pielea rămâne umedă pentru perioade lungi.
Diagnosticul de hiperhidroză axilară este în principal clinic, bazat pe istoricul simptomelor și pe examinarea pacientului.
Evaluarea clinică: Medicul analizează mai multe aspecte:
Scopul evaluării este diferențierea între hiperhidroza primară și hiperhidroza secundară.
Testul iod-amidon: În anumite situații se utilizează testul iod-amidon, o metodă utilizată pentru identificarea zonelor de transpirație excesivă.
În timpul testului:
Testul ajută la identificarea exactă a zonei axilei unde activitatea glandelor sudoripare este cea mai intensă.
Alegerea unui tratament hiperhidroză depinde de severitatea simptomelor și de impactul asupra calitatii vietii pacientului. De obicei, tratamentul este progresiv, pornind de la metode simple și ajungând la proceduri mai specializate.
Prima etapă în tratamentul hiperhidrozei o reprezintă utilizarea unor antiperspirante care conțin săruri de aluminiu sau clorura de aluminiu.
Aceste substanțe reduc temporar activitatea glandelor sudoripare, blocând ductele prin care se elimină transpirația.
Deși sunt utile în formele ușoare de transpirație excesivă, pot provoca uneori iritații locale.
Iontoforeza este o metodă terapeutică ce utilizează un curent electric de intensitate redusă pentru a reduce secreția de transpirație.
Procedura este folosită mai frecvent pentru hiperhidroza palmară și plantară, dar poate fi utilizată și în unele forme axilare.
Tratamentul necesită mai multe ședințe pentru a menține rezultatul.
Una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru hiperhidroza axilară este tratamentul cu toxina botulinica.
În timpul procedurii, se realizează injectarea de toxina botulinica în zona axilară, cu scopul de a bloca temporar semnalul nervos către glandele sudoripare.
Prin acest mecanism, toxina botulinica reduce semnificativ secreția de transpirație.
Caracteristicile tratamentului:
Această metodă este recomandată în special pentru formele moderate sau severe de transpirație excesivă.
În cazurile severe de hiperhidroză axilară, pot fi luate în considerare proceduri mai invazive, precum:
Aceste metode sunt rezervate situațiilor în care alte metode de tratament nu oferă rezultate satisfăcătoare.
În multe cazuri, hiperhidroza axilară nu reprezintă o problemă medicală gravă. Totuși, transpirația excesivă persistentă poate produce diverse complicații dermatologice și sociale.
Umezeala constantă la nivelul axilelor poate afecta bariera naturală a pielii și poate favoriza apariția unor afecțiuni dermatologice. Printre cele mai frecvente probleme se numără:
Aceste probleme apar mai frecvent atunci când secreția de transpirație este abundentă și persistă perioade lungi în zona axilei.
Pentru mulți pacienți, transpirația axilară excesivă poate avea un impact major asupra calitatii vietii pacientului. Petele vizibile pe haine, mirosul neplăcut sau necesitatea schimbării frecvente a îmbrăcămintei pot crea disconfort și anxietate socială.
În formele severe de hiperhidroză, aceste simptome pot afecta activitățile profesionale și relațiile sociale.
Tratamentul cu toxina botulinica este considerat sigur atunci când este realizat de personal medical calificat. Procedura constă în injectarea de toxina botulinica în zona axilară, blocând temporar semnalul nervos către glandele sudoripare.
În majoritatea cazurilor, efectul toxinei botulinice durează între 4 și 6 luni. După această perioadă, secreția de transpirație poate reveni gradual.
Da. Deoarece toxina botulinica blochează temporar activitatea glandelor sudoripare, transpirația excesivă poate reapărea după ce efectul tratamentului dispare.
În cazul debutului precoce, este necesară evaluare medicală. Nu toate metodele sunt indicate la copii, iar alegerea tratamentului adecvat depinde de vârstă și severitate.
Bibliografie
Programează-te la Clinica noastră din Cluj-Napoca!
Notă*: Mesajul se va trimite și pe whatsapp.
Categorii
Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

Articol redactat de Clinica Di'Art Clinic
Clinica Di’Art Clinic este specializată în chirurgie și medicină estetică, în Cluj-Napoca. Descoperă cele mai recente noutăți ale sale.
Contactează Clinica Di’Art Clinic:
Ai o întrebare?
Ai întrebări, păreri sau vrei să împărtășești propria experiență? Ne-ar plăcea să te auzim! Scrie un comentariu mai jos — răspundem cu drag și apreciem fiecare contribuție. Dialogul începe cu tine.
Articole Relevante


Pagini Legale
Social Media
Di’art Clinic 2025 © Toate drepturile sunt rezervate. Designed by WeDesign.
